Vitamine pentru par- keratina, Vitaminele A, B,C,D,E

Ce este keratina si ce rol are?

Inainte de a deschide subiectul amplu al vitaminelor, trebuie sa punctam ca cel mai important nutrient din constitutia firului de par este keratina. Aceasta este o proteina cu structura fibroasa ce intra in alcatuirea stratului exterior al firului de par. Lipsa acesteia din organism conduce la degradarea si caderea parului, iar produsele pe baza de keratina nu sunt, din pacate, suficiente pentru a suplini carenta din interior. Astfel, consuma o cantitate suficienta de proteine preluata din sursa animala, minimum 50 grame pe zi, conform studiilor. Pentru par sunt mult mai eficiente decat cele de origine vegetala. Cele mai bune surse de proteine animale raman in continuare carnea slaba si pestele.

Vitamina A

Vitamina A (retinol, acid retinoic) este un nutrient important pentru vedere, crestere, diviziune celulara, reproducere si imunitate. Vitamina A are si proprietati antioxidante. Antioxidantii sunt substante care va pot proteja celulele impotriva efectelor radicalilor liberi - molecule produse atunci cand corpul dumneavoastra descompune alimentele sau este expus la fumul de tutun si radiatii. Radicalii liberi ar putea juca un rol in bolile de inima si alte boli.

Vitamina A se gaseste in multe alimente, cum ar fi spanacul, produsele lactate si ficat. Alte surse sunt alimentele bogate in beta-caroten, cum ar fi legumele cu frunze verzi, morcovii si pepenele galben. Corpul tau transforma beta-carotenul in vitamina A.

Ca supliment oral, vitamina A beneficiaza in principal persoanele care au o dieta saraca sau limitata sau care au o afectiune care creste necesarul de vitamina A, cum ar fi boala pancreatica, boala oculara sau rujeola. Daca luati vitamina A pentru proprietatile sale antioxidante, retineti ca este posibil ca suplimentul sa nu ofere aceleasi beneficii ca si antioxidantii naturali din alimente.

Cantitatea zilnica recomandata de vitamina A este de 900 micrograme (mcg) pentru barbatii adulti si 700 mcg pentru femeile adulte.

Vitamina B

Desi suplimentele de vitamine sunt usor disponibile si ar putea parea o idee buna sa le luati pentru orice eventualitate, este important sa va consultati intotdeauna medicul sau un dietetician pentru sfaturi inainte de a incepe. Organismul are nevoie doar de cantitati mici de vitamine si majoritatea acestor nevoi pot fi satisfacute printr-o dieta nutritiva.

A lua vitamine de care corpul tau nu are nevoie poate insemna, in cel mai bun caz, ca organismul tau scapa de excesul din urina (deci iti irosesti banii). Dar unele vitamine pot fi, de asemenea, toxice daca sunt luate incorect, asa ca ati putea, de asemenea, sa va deteriorati corpul in loc sa-l ajutati.

Unele vitamine din grupa B lucreaza impreuna in organism (de exemplu, vitamina B12 si acid folic sau acid folic). Aceasta inseamna ca administrarea de suplimente poate ascunde uneori deficientele altor vitamine, care pot duce si la probleme de sanatate.

Tipuri de vitamina B

Exista opt tipuri de vitamina B:

• tiamina (B1)

• riboflavina (B2)

• niacina (B3)

• acid pantotenic (B5)

• piridoxina (B6)

• biotina (B7)

• acid folic sau „acid folic” atunci cand este inclus in suplimente (B9)

• cianocobalamina (B12).

Vitamina C

Vitamina C, cunoscuta si sub numele de acid L-ascorbic, este o vitamina solubila in apa care este prezenta in mod natural in unele alimente, adaugata altora si disponibila ca supliment alimentar. Oamenii, spre deosebire de majoritatea animalelor, nu sunt capabili sa sintetizeze vitamina C in mod endogen, deci este o componenta alimentara esentiala.

Vitamina C este necesara pentru biosinteza colagenului, a L-carnitinei si a anumitor neurotransmitatori; vitamina C este, de asemenea, implicata in metabolismul proteinelor. Colagenul este o componenta esentiala a tesutului conjunctiv, care joaca un rol vital in ameliorarea ranilor. Vitamina C este, de asemenea, un antioxidant fiziologic important si s-a dovedit ca regenereaza alti antioxidanti din organism, inclusiv alfa-tocoferol (vitamina E).

Cercetarile in curs examineaza daca vitamina C, prin limitarea efectelor daunatoare ale radicalilor liberi prin activitatea sa antioxidanta, ar putea ajuta la intarzierea bolilor cardiovasculare si alte boli in care stresul oxidativ joaca un rol cauzal. Pe langa functiile sale biosintetice si antioxidante, vitamina C joaca un rol important in functia imunitara si imbunatateste absorbtia fierului nonhem, forma de fier prezenta in alimentele pe baza de plante. Aportul insuficient de vitamina C provoaca scorbut, care se caracterizeaza prin oboseala sau lasitate, slabiciune larg raspandita a tesutului conjunctiv si fragilitate capilara.

Absorbtia intestinala a vitaminei C este reglata de cel putin un transportor activ specific, dependent de doza. Celulele acumuleaza vitamina C printr-o a doua proteina de transport specifica. Studiile in vitro au descoperit ca vitamina C oxidata, sau acidul dehidroascorbic, patrunde in celule prin intermediul unor transportatori facilitati de glucoza si apoi este redusa intern la acid ascorbic. Importanta fiziologica a absorbtiei acidului dehidroascorbic si contributia acestuia la economia generala a vitaminei C este necunoscuta.

Vitamina C orala produce concentratii tisulare si plasmatice pe care organismul le controleaza strict. Aproximativ 70%–90% din vitamina C este absorbita la aporturi moderate de 30–180 mg/zi. Cu toate acestea, la doze de peste 1 g/zi, absorbtia scade la mai putin de 50% si acidul ascorbic absorbit, nemetabolizat este excretat prin urina. Rezultatele studiilor farmacocinetice indica faptul ca dozele orale de 1,25 g/zi de acid ascorbic produc concentratii plasmatice de varf medii de vitamina C de 135 micromol/L, care sunt de aproximativ doua ori mai mari decat cele produse prin consumul a 200-300 mg/zi de acid ascorbic din vitamina C. - alimente bogate. Modelarea farmacocinetica prezice ca chiar si doze mai mari de 3 g de acid ascorbic luate la fiecare 4 ore ar produce concentratii plasmatice maxime de numai 220 micromol/L.

Vitamina D

Vitamina D este un nutrient solubil in grasimi, unul din cei 24 de micronutrienti esentiali pentru buna functionare a organismului. Termenul "vitamina D" se refera la mai multe forme diferite ale acestei vitamine, dintre care doua sunt importante pentru sanatatea organismului: vitamina D2, realizata de plante si vitamina D3, produsa in mod natural de organism in urma expunerii la lumina soarelui. Aceste forme de vitamina D pot fi gasite si in alimente.
Cunoscuta si sub denumirea de calciferol, vitamina D este solubila in grasimi, insolubila in apa, stabila la caldura si foarte sensibila la lumina si oxidanti. Spre deosebire de alte vitamine care sunt asimilate doar prin suplimente si alimente, vitamina D este produsa in organism atunci cand razele ultraviolete intra in contact cu pielea. Ea este responsabila de mentinerea nivelului normal de calciu si fosfor in organism, ajutand astfel la cresterea si intarirea oaselor, in special la copii si batrani.

In componenta vitaminei D intra, ca provitamine:

• Ergosterolul - substanta prezenta in diverse tesuturi animale si vegetale din care se obtine vitamina D2 (ergocalciferolul)

• 7-dehidrocolesterolul - precursor al colesterolului, care prin expunerea la razele ultraviolete se transforma in vitamina D3, naturala si animala, denumita colecalciferol.

Vitamina E

Vitamina E este o vitamina liposolubila, pe care organismul o depoziteaza doar pentru o perioada scurta de timp. Tocmai de aceea, oamenii necesita un aport alimentar regulat de vitamina E. Aceasta se asimileaza natural, prin consumul de legume, uleiuri vegetale, fructe cu coaja lemnoasa, galbenus de ou sau ficat. Aportul de vitamina E poate fi completat cu ajutorul suplimentelor alimentare. De asemenea, se gaseste si in multe produse dermato-cosmetice.

Formele vitaminei E. Cand a fost descoperita vitamina E

Vitamina E exista sub opt forme diferite: alfa-, beta-, gamma- si delta-tocoferol si alfa-, beta-, gamma- si delta-tocotrienol. Dintre toate acestea, alpha-tocoferolul are rolul cel mai activ in organismul uman, scrie Maya Clinic, fiind implicat mai ales in buna functionare a sistemului nervos, dar avand si un efect benefic asupra muschilor, a sistemului imunitar, ocular sau la nivelul dermului.

Vitamina E a fost descoperita in anul 1922, de Herbert McLean Evans - anatomist si embriolog - si Katherine Scott Bishop - anatomist. In anul 1935, biochimista si nutritionista Gladys Anderson Emerson a reusit sa izoleze pentru prima data aceasta vitamina, la Universitatea Berkeley din California. Chimistul german Erhard Fernholz a fost insa cel care, in 1938, i-a elucidat structura chimica, pentru ca, la cateva luni dupa, chimistul elvetian Paul Karrer sa o sintetizeze, alaturi de echipa lui, pentru prima data.

Rolul si beneficiile vitaminei E pentru sanatate

Vitamina E are un puternic efect antioxidant si contribuie astfel la protejarea celulelor de actiunea radicalilor liberi - produsi de factori de mediu precum poluarea, fumatul, pesticidele, radiatiile etc. Prin acest efect antioxidant, vitamina E incetineste imbatranirea celulara. Tocmai de aceea este folosita in prepararea a numeroase produse dermato-cosmetice, dar si in suplimentele anti-aging.

Vitamina E joaca un important rol si in corecta functionare a sistemului imunitar, sporindu-i acestuia eficienta in fata virusurilor sau bacteriilor. De asemenea, vitamina E are un efect vasodilatator, contribuind astfel la mentinerea sanatatii vaselor de sange. Datorita acestui efect, va lupta impotriva formarii cheagurilor de sange, protejandu-te astfel de boli coronariene.